Inca o zi gri…

E marti… e marti si ploua…ploua cu picaturi mici…picaturi mici si reci si dese…ploua mocaneste, cum ar spune batranii…
E stresant. Cand eram mical, imi amintesc ca cel mai bine dormeam pe ploaie. Era cel mai linistitor sa adormi pe ploaie…visam mereu frumos si ma trezeam linistita si odihnita. Acum mi se pare stresant sa aud fiecare picatura de ploaie batand in pervazul geamului. Parca bate tocmai sa ma streseze pe mine… “-Cioc, cioc, cioc! Pic pic pic! Sunt eu ploaia si am venit sa te stresez! Sa te fac sa reactionezi! Trezeste-te! Tu nu vezi ca inca o zi mai trece pe langa tine si nu faci nimic s-o impiedici? Nu faci nimic sa o ingheti, sa opresti timpul in loc.”


Ploaia nu mai are de mult rolul de a ma linisti… A trecutperioada aceea in care eram doar o copila si o data cu ea si rabdarea mea… Nervi intinsi la maxim… acum si ploaia ma enerveaza… pic pic pic!
E mohorat azi… … cerul gri, blocurile gri, asfaltul gri…parca ar fi un peisaj desprins din poeziile lui Bacovia … “Viata gri zi de zi”…Suna bine, nu? Pacat ca e atat de…gri! De ce e griul atat de deprimant? Ar trebui sa fie o culoare vesela pentru ca reprezinta calea de mijloc dintre alb si negru. Cred ca tocmai de aceea e deprimant: pt ca stim ca in viata de zi cu zi nu exista cale de mijloc.Sau cel putin daca exista, e una cu dead end! Si pentru ca totul e atat de gri, am scris si eu postul asta tot cu… gri
Acum va las… constinta imi bate in geam, vrea sa-i deschid, sa ma mai certe putin. Are ea impresia ca prin termopane n-o aud prea bine. Sa-i deschid, sa nu-i deschid? O mai las sa bata, poate se plictiseste si pleaca. Poate ia cu ea si decorul gri, lasand locul unui superb apus violet sau rosiatic