M-am trezit intr-o dimineata gandindu-ma la viata mea... Incotro o apuc, pe ce drum, alaturi de cine? Toate intrebarile astea imi invadau mintea, era un haos total acolo. Nu gaseam nici un raspuns. Aveam o mama, un tata, multi prieteni, aveam un suflet. Un suflet fara culoare, un suflet alb, ici colo mici pete negre..
Ce aveam de facut? M-am uitat pe cer in cautarea unui raspuns, insa doar nori si o adiere usoara. Speram la ceva, speram ca ceva se va intampla.. Nu era nimeni care putea sa-mi readuca sufletul la viata, e ca si cum ai intoarce o clepsidra la nesfarsit, pana ce si nisipul din ea se va plictisi sa tot astepte..
Asteptam un fel de minune, ceva ce stiam ca niciodata nu se va intampla.
Aveam o multime de ganduri ascunse, o multime de dorinte... Cand eram mica imi doream o motocicleta, iar apoi tata mi-a distrus orice speranta spunandu-mi ca"o motocicleta poate fi condusa doar de un barbat imbracat in pantaloni de piele" ceva ridicol, un raspuns la care nu m-asi fi asteptat, defapt nimeni nu s-ar fi asteptat la asta, era doar un motiv ascuns de-al lui pentru a nu-si vedea fica zburand pe strada intr-o astfel de minune pe doua roti. Oamenii devin creativi atunci cand vine vorba de vise, de modul de a percepe lucrurile, totul tine de imaginatia fiecaruia. Eu nu imi imaginam o viata roz, plina de bogatie, de papusi scumpe care mai apoi sunt inlocuite cu masini si mai scumpe si multi baieti care ar fi roit in jurul meu doar pentru simplul fapt ca aveam o masina cu multi cai la bord si o figura interesanta care striga in gura mare" Am bani!" .. Nu nu imi imaginam o viata ca asta, nici nu am avut una asemanatoare.. Viata mea a fost simpla , cu papusi, cu placinta bunicii, cu jocurile copilariei, cu o bicicleta, totul pana acum cand a inceput sa devina din ce in ce mai complicata. Nu conteaza cati bani ai acum, ce masina, ce casa si cat de gros e contul in banca, important e sa nu uiti de unde ai plecat, sa nu uiti faptul ca nu de mult duceai o viata simpla cu multi prieteni si ca sa ajungi unde ai ajuns ai plecat de jos. Ar trebuii sa fi mandru de faptul ca ai realizat ceva in viata, ca ai plecat dintr-un loc minunat, cu oameni minunati, prietenii tai la fel de minunati, cu parintii care ti-au fost alaturi zi de zi, familia ta. Dar de multe ori se intampla sa uiti cine ai fost, sa te intereseze doar viitorul, sa uiti de unde ai plecat, sa uiti de prietenii tai, acum nu mai sunt de nasul tau, tu esti bogat, iar ei sunt saraci. SUNT OAMENI, la fel ca tine, ca mine, ca noi toti. Nu exista nici o diferenta intre noi. Asta consta in a avea un suflet curat, sa fi bun cu toata lumea, sa duci o viata linistita, alaturi de familie si de cineva special. Asta inseamna sa fi tu insuti! Tu si viata ta!
