.. Viata ta..

M-am trezit intr-o dimineata gandindu-ma la viata mea... Incotro o apuc, pe ce drum, alaturi de cine? Toate intrebarile astea imi invadau mintea, era un haos total acolo. Nu gaseam nici un raspuns. Aveam o mama, un tata, multi prieteni, aveam un suflet. Un suflet fara culoare, un suflet alb, ici colo mici pete negre..
Ce aveam de facut? M-am uitat pe cer in cautarea unui raspuns, insa doar nori si o adiere usoara. Speram la ceva, speram ca ceva se va intampla.. Nu era nimeni care putea sa-mi readuca sufletul la viata, e ca si cum ai intoarce o clepsidra la nesfarsit, pana ce si nisipul din ea se va plictisi sa tot astepte..
Asteptam un fel de minune, ceva ce stiam ca niciodata nu se va intampla.
Aveam o multime de ganduri ascunse, o multime de dorinte... Cand eram mica imi doream o motocicleta, iar apoi tata mi-a distrus orice speranta spunandu-mi ca"o motocicleta poate fi condusa doar de un barbat imbracat in pantaloni de piele" ceva ridicol, un raspuns la care nu m-asi fi asteptat, defapt nimeni nu s-ar fi asteptat la asta, era doar un motiv ascuns de-al lui pentru a nu-si vedea fica zburand pe strada intr-o astfel de minune pe doua roti. Oamenii devin creativi atunci cand vine vorba de vise, de modul de a percepe lucrurile, totul tine de imaginatia fiecaruia. Eu nu imi imaginam o viata roz, plina de bogatie, de papusi scumpe care mai apoi sunt inlocuite cu masini si mai scumpe si multi baieti care ar fi roit in jurul meu doar pentru simplul fapt ca aveam o masina cu multi cai la bord si o figura interesanta care striga in gura mare" Am bani!" .. Nu nu imi imaginam o viata ca asta, nici nu am avut una asemanatoare.. Viata mea a fost simpla , cu papusi, cu placinta bunicii, cu jocurile copilariei, cu o bicicleta, totul pana acum cand a inceput sa devina din ce in ce mai complicata. Nu conteaza cati bani ai acum, ce masina, ce casa si cat de gros e contul in banca, important e sa nu uiti de unde ai plecat, sa nu uiti faptul ca nu de mult duceai o viata simpla cu multi prieteni si ca sa ajungi unde ai ajuns ai plecat de jos.  Ar trebuii sa fi mandru de faptul ca ai realizat ceva in viata, ca ai plecat dintr-un loc minunat, cu oameni minunati, prietenii tai la fel de minunati, cu parintii care ti-au fost alaturi zi de zi, familia ta. Dar de multe ori se intampla sa uiti cine ai fost, sa te intereseze doar viitorul, sa uiti de unde ai plecat, sa uiti de prietenii tai, acum nu mai sunt de nasul tau, tu esti bogat, iar ei sunt saraci. SUNT OAMENI, la fel ca tine, ca mine, ca noi toti. Nu exista nici o diferenta intre noi. Asta consta in a avea un suflet curat, sa fi bun cu toata lumea, sa duci o viata linistita, alaturi de familie si de cineva special. Asta inseamna sa fi tu insuti! Tu si viata ta!

Azi e trist...

Uneori visam imposibilu...visam ca suntem pasari si atingem cerul, visam ca suntem pe taramul fericirii. Uneori se intampla sa ti la cineva mai mult decat te astepti. Nu cunosti trecut, nu cunosti prezent, nu sti nimic. Sti ca e bine acolo unde e si ca nu va pati nimic. Iar cand viitorul bate la usa, se imbina cu trecutul si creeaza o atmosfera neplacuta. Apar semnele de intrebare si momentele in care nu crezi, nu poti sa vezi, nu simti, nu realizezi. Viitorul devine finit si intrebarile isi fac aparitia. Unde e viitorul lui? A disparut ca prin minune... a lasat in urma durere si lacrimi. E vorba de clipele in care cineva drag pleaca si lasa in urma multe amintiri si multa durere in suflet. Clipele in care te vezi singur in neant si nu sti ce sa faci, ce sa spui, cum sa reactionezi in fata sortii. Intrebi in zadar de ce a plecat, unde s-a dus si ce va face in continuare iar ca raspuns primesti: "E acolo sus, ii e bine si e fericit!" Asa o fi! nu poti sa negi, dar fericit esti atunci cand ai langa tine prieteni, familie. De ce ii e asa usor sa plece si sa lase tot in urma? De ce lasa oamenii plangand, lacrimile ajungand pana in cele mai mici colturi ale pamantului si udand semintele iubirii. De ce pleaca asa fara sa anunte, fara un motiv anume? De ce ne lasa pe toti sub semnul intrebari si cu lacrimi in ochi?

A plecat fara sa-si ia macar Ramas bun! fara ca macar sa ne spuna de ce ne-a lasat asa...

A plecat lasand in urma amintiri frumoase, zambetul mereu vesnic cu care putea face o plantea intreaga fericita, si umorul sau fantastic, lasand in urma ochi inlacrimati si oameni tristi.

E trist, ca uneori se intampla lucruri la care nu te asteptai...

In memoria unui prieten !(Adytza)